Ieri noapte ma intorceam de la o intalnire foarte placuta cu una dintre prietenele mele, dupa o discutie nedorita initial (pentru ca eram cu ochii pe ceas), dar care s-a dovedit a fi benefica pana la urma.
Fiind foarte tarziu si din cauza ca pierdusem un tramvai, fapt ce a dus la ratarea ultimului autobuz ce ma poate duce acasa in fiecare seara tarziu...
m-am gandit sa urc intr-un taxi, sa scap mai repede de vremea de afara.
Tu erai atat de dulce la telefon, asa cum esti de fiecare data cand vorbim (si nu numai), incat nu am mai vrut sa oprim conversatia ca sa chem masina. Drept pentru care m-am decis all of a sudden sa o iau pe jos pana acasa.
Nu mai mersesem niciodata pana atunci pe jos pana acasa - credeam ca drumul ala cu autobuzul imi ia o vesnicie sa-l parcurg in mers. Ei bine... ieri seara tarziu am mers pe jos. In plina ninsoare. Dulcea ninsoare din aceasta iarna, deosebita prin felul in care fulgii veneau de sus ca niste ingerasi, intr-o alunecare blanda, asteptand parca sa fie priviti sau cuprinsi in palma... Aceasta ninsoare este prima din iarna asta pe care o remarc cu intensitate maxima. Nimic extraordinar pana ieri. Ce m-a frapat mai mult era calitatea zapezii... un soi de spuma de frisca sau lapte aerat la espresor. Atat de naturala si totusi puteai spune ca e artificiala. Nu am mai vazut asa o zapada. Si nici asa ninsoare.
Deosebit spectacol cand ajungeam in dreptul unei curti mai mari de la vreo firma care avea felinar puternic la poarta si facea ca fulgii sa devina cristale colorate, jucause.
Mai mare dragul sa mergi pe jos intr-un asa spectacol al iernii. Si eu care nu ma vedeam in stare sa merg atata pe jos am ajuns cu bine acasa, pentru ca tu mi-ai sustinut nebunia de a merge pe jos la 11 noaptea, prin ninsoare si frig si trotuare pustii, m-ai incantat cu vocea ta puternica si nu m-ai lasat nici chiar atunci cand s-a terminat prima baterie.
Ce ne mai place sa incingem telefoanele. Iar aseara a fost chiar cu folos. Mana nu mi-a inghetat deloc, ba chiar am renuntat la manusa, asa era de bine. Nu mi-a fost frig deloc. Imi era chiar prea cald.
M-am oprit de cateva ori sa contemplu ninsoarea. Cat mi-am dorit sa fii langa mine sa ne bucuram impreuna de feerie. Totusi erai cu mine, dat nu fizic. Iti simt lipsa si stiu ca in secunda in care te voi revedea iti voi sari de gat si te voi strange in brate cum n-am mai facut-o pana acum si ne vom saruta nebuneste de dor de asteptare. Si imi vei spune cat de mult ti-am lipsit si cat de mult ma iubesti, iar tu vei citi aceleasi sentimente in ochii mei umezi de fericirea regasirii.
Sunt aici. Stii unde ma gasesti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu