Da, e o minune!

Mmm... deosebita placere sa urci la inaltime si sa simti inclinarea de maxim 7 centimetri chiar din varf!!! Ah, vorbesc de turn... Eiffel!

Peste tot oameni de toate natiile, dar daca te uiti mai bine, poti gasi prieteni in necunoscutii de pe strada... numai sa stii bine limba... evident franceza!

Hello, there!

Dragii mei prieteni, revin pe campul de lupta cu forte noi, cu zambetul larg si cu sclipiri in ochi!

Parca imi era dor sa mai impart niste ganduri cu voi...

De pilda, am plecat din tara pentru prima oara! Si pentru a doua oara, culmea!

Nu stiu cum se numeste starea mea

Sunt confuza si plina de lacrimi... simt ca nu sunt total acolo, oriunde m-as duce... "chipurile" sa ma simt bine... gandul imi zboara permanent in alta parte... ma opresc din asa-zisa stare de bine de moment si ma simt "singura"... Ce ma fac? Nu stiu cum sa reactionez, matur sau nu, dar simt... enorm... e si durere si fericire si singuratate si bucurie cand ajung acasa si ma uit la lucrurile ce ma inconjoara si deschid calculatorul si parcurg folder-ele cu poze... si ma simt iar singura si stiu ca nu sunt de fapt singura si plang... cam mult ce-i drept, dar ce sa fac? Exista scapare? Poate cineva sa-mi raspunda la intrebare?

How grateful I am

Ooooooooo, de cand n-am mai scris...

Tocmai mi-a venit cheful... asa all of a sudden... de ce? de unde?

Acum cateva minute mi-a fost acceptata o invitatie de a iesi in oras de catre o persoana pe care o consider tare draga!

Ce sentiment patimas, ce izvor viu de bucurie mi-a invadat trupul!

Am inceput prin a spune ca "o vreau", dar era numai o gluma! Hmm, oare? Era un altfel de "vrut", dar la momentul potrivit ma voi confesa si va intelege la ce m-am referit...