Sunt confuza si plina de lacrimi... simt ca nu sunt total acolo, oriunde m-as duce... "chipurile" sa ma simt bine... gandul imi zboara permanent in alta parte... ma opresc din asa-zisa stare de bine de moment si ma simt "singura"... Ce ma fac? Nu stiu cum sa reactionez, matur sau nu, dar simt... enorm... e si durere si fericire si singuratate si bucurie cand ajung acasa si ma uit la lucrurile ce ma inconjoara si deschid calculatorul si parcurg folder-ele cu poze... si ma simt iar singura si stiu ca nu sunt de fapt singura si plang... cam mult ce-i drept, dar ce sa fac? Exista scapare? Poate cineva sa-mi raspunda la intrebare?
