A fi iubit (sau cum sa mori de inima)

A fi iubit = ?

Stiu ce inseamna asta! Am simtit-o!
-Inseamna sa sa ti se rupa inima in mii si mii de particule in momentul unei despartiri, chiar si numai pentru cateva zile.
-Inseamna sa te inmoi de placere in bratele celui/celei care te saruta apasat, ca si cand acel sarut ar fi singurul la care el/ea ar avea dreptul vreodata si, fiind poate singurul sarut ever, are grija sa dea totul in acel moment, cu acel sarut.

-Inseamna sa privesti un apus de soare superb si sa iti dea o lacrima pe care te-ai chinuit sa o reprimi, fara izbanda, pentru ca imaginea este unica, iar despartirea - grea.
-Inseamna sa ai brusc palpitatii in timpul unei convorbiri telefonice in care el/ea iti spune sa cobori la poarta, pur si simplu, fara detalii, fara sa iti raspunda la intrebari. Si acolo, la poarta, sa apara cel mai bun prieten/cea mai buna prietena si sa iti ofere un buchet superb de flori de primavara (pe care le iubesti nespus) ca fiind din partea lui/ei. Si in acel moment sa ti se opreasca inima din tresaririle ei obisnuite si sa nu mai poti articula nimic pentru ca plangi cu toata fiinta ta fericita.
Daca A IUBI inseamna sa oferi totul, efectiv, fara a astepta nimic, fara a cere nimic in schimb, A FI IUBIT inseamna acea siguranta pe care o descoperi intr-o privire adanca, plina de sinceritate, urmata de ceea ce poate fi mai dulce intr-o relatie: primul TE IUBESC!
Amintirea este coplesitoare. Este cel mai frumos cadou de martisor pe care l-am primit pana acum. Nimic nu se compara cu starile si simtirile prin care am trecut, pe care le-am trait la o intensitate inimaginabila anterior. Nu mi-am dorit niciodata, mai mult ca atunci, ca un week-end sa NU se termine. Niciodata nu am simtit atat de mult in momentul unei despartiri. Parca nici chiar atunci cand a murit bunica nu am plans atat de profund. Nu m-a durut atat de tare, pentru ca intrucatva ne asteptam, nu poate fi vorba de surprindere. Insa diferenta o face insasi persoana cealalta.
El, in cazul meu.
"Cum adica?" va intrebati poate. "Noi stim ca ai mai iubit si inca (,) cat. Nu este decat o alta situatie similara multor alte situatii de despartire." Nu, oameni buni, NU, va spun sincer. Cu aceeasi intensitate a trairilor, combinate cu sentimentele ce au nascut in mine atat de puternic intr-un timp atat de scurt, nu m-am mai intalnit pana acum.
Ce-i drept, ma aflu in plin proces de auto-repunere pe drumul ce imi este scris, de autocunoastere si acceptare a tuturor lucrurilor ce mi se intampla. Totusi s-a depasit o limita si mi-e putin rusine pentru faptul ca m-am lasat surprinsa.
Dragoste la prima vedere nu a fost. Nu pot spune chiar asta. Ideea ce mi s-a conturat foarte clar in minte este insa aceea ca ne cunoastem de foarte mult timp. In ce imprejurari si alte detalii inca nu mi s-au aratat. Dar asta simt. Tot ce s-a intamplat pana acum, mersul lucrurilor, este atat de firesc, totul pare ca facand parte dintr-un scenariu inceput cu mult inainte. Ceea ce lipsea era reintalnirea privirilor noastre.
Unde si cand ne-am mai vazut? Iti amintesti de mine? Ti-a fost dor de saruturile noastre? Mai stii cat de mult iti placea parul meu lung? M-am intors. Ne-am regasit. Si eu simt ca s-a petrecut mai devreme decat am fi gandit-o fiecare!!! Acum avem marea ocazie sa ne implinim planul pre-scris si sa nu ratam sansa (cine stie a cata este?) de a schimba lumea. Pana la urma asta se intampla in subtil, in astral. Eu asta vad. Si nu imi este teama sa primesc tot, tot ce mi se ofera, de la o simpla si enervanta raceala ce pare sa nu se termine prea curand pana la o strangere in brate plina de dragoste si lacrimi de fericire. Inspir si expir maxim, total relaxata.

M-am eliberat. Sunt GATA! Sunt AICI! Te simt...

P.S.: Si de aici pornesc toate micile placeri ale lumii si ale vietii.