"DEPRESIUNE, depresiuni, s.f. (...) II. Fig. Stare sufleteasca (patologica) de tristete (asociata cu neliniste); descurajare, deprimare. (...)" - DEX, 1998.+ care se manifesta in cele mai ciudate feluri, de la om la om... adaug eu!
De exemplu, eu plang aproape non-stop pana cand cauza se elimina... sunt nervoasa... ii reped pe cei din jur... ma izolez... adica ma manifest cum nu se poate mai bine! Aproape ca nici nu se mai simte tristetea, care sta acolo, bagata undeva adanc in suflet... Da, e o stare... de boala, dar cam fara remediu medical... nu exista pilule pentru depresie, va spun in cunostinta de cauza!!!
Cele cateva care sunt "e praf in ochi"... un fel de droguri slabe... Unele te adorm, altlele te fac leguma... Si oricum nici o pastila nu e buna, strica imunitatea naturala a organismului!
Descurajare?? Daca ar functiona creierul la parametrii normali, adica macar 50%... nu ar mai fi loc de asa ceva. Toata lumea ar fi increzatoare in fortele proprii si ar fi nu neaparat optimista tot timpul, dar cel putin constienta.
Deprimare?? Asta inseamna ca acele colturi ale gurii sunt indreptate in jos, eventual cu buza de jos iesita in afara si cu o privire demna de mila in ochii umezi...
Pentru mine, a fi intr-o stare de depresie este limita de jos a veseliei pe care o afisez aproape tot timpul. Din pacate, se manifesta uneori prea violent, cu accese de furie si dorinta de suicid!!! Totusi, conteaza foarte mult ca acele cateva persoane din jur care ma apreciaza si imi cauta compania sa imi spuna "vorbe dulci", cuvinte linistitoare. Si uite asa trec eu peste aceasta stare deloc de dorit pentru nimeni...
Va multumesc ca sunteti acolo...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu