Dar nu orice zi de luni... sau mai bine sa spun noapte?? Sunt primele ore ale acestei zile... curios, cineva tocmai ma intreaba daca eu nu dorm... de ce sa dorm? nu am dormit ieri? nu prea... la ce e bun somnul? Nici macar nu le retii... visele! Si in fiecare existenta pe care o avem este timp si pentru somn, dar se spune ca doar o viata avem... De ce sa o dormim? E imbatator sa stai fara sa dormi si sa simti cum ai avea nevoie sa pui usor capul pe perna... sa alunece usor pleoapele inchizand ochii...
Asta daca nu e nimeni alaturi sa ii ridice la rangul de faclii sau aure ale noptii, venerabile marturii ale unei zile PLINE, sau sisteme solare paralele galaxiei noastre, faimosul, dulcele si pufosul MilkyWay... si sa simti o tresarire langa ureche, o soapta, un sarut care coboara nebanuite bariere si descatuseaza trupul... o suflare rece ca un fior care iti trezeste toate simturile si te face receptiv la orice traieste sau nu in jurul tau... Visele... cele de noapte sunt facute sa distorsioneze perceptia realitatii... cele de zi - cu ochii deschisi - sunt destinate numai persoanelor cu un grad foarte ridicat al perceptiilor de orice natura, uneori pot fi frame-uri din vietile anterioare de cele mai multe ori imposibil de descifrat... iar cele asa zise de viitor... hmm... acele "vise" sunt numai himere, sunt niste stachete pe care 96% din populatia Terrei nu le va atinge niciodata si va trai in permanenta nemultumire... (Sfatul meu: NU VA LASATI NICIODATA PRADA VISELOR!!!)
Era ora unu fix cand am primit acea intrebare... "tu nu dormi noaptea?"... acum e doua si 20 minute... cat de dulce suna in urechile mele aceasta intrebare... (desi am primit-o virtual... intrebarea...) cat de dulce e cel de la care vine... cred ca am DIABET... desi, daca ma gandesc si la mine un pic si iau in considerare zicala romaneasca "cui pe cui scoate", e posibil ca asa sa ma dreg si eu: efectul dulcelui sa se atenueze cand intalnesti pe cineva aproape ca tine... totusi, eu ma simt DUBLU-DULCE... (ca uleiul pe vremea raposatului: dublu rafinat!!) Am chef sa scriu... unu' din ala nebunesc... de ce? pentru ca azi am parcurs un drum pe care mi-l doream de mult sa il fac... de pe vremea cand plecam de acasa seara si ma prindea noaptea pe bancheta din spate a masinii si eram foarte atenta la sofer si la drum, abia luasem carnetul si eram extrem de curioasa cum este sa conduci noaptea la drum lung (relativ lung...) (TOTUL E RELATIV!! si pe asta n-am spus-o eu prima data...), aproape ca eu apasam pedalele masinii!!!
E ciudat sa conduci noaptea pe o sosea plina de masini care se intorc la finele unui week-end mai mult sau mai putin odihnitor... prima impresie e comparabila cu un anume tip de orgasm... (now playing: It's All Gone, Pete Tong Soundtrack... ati vazut filmul asta? muzica e deosebita... imi incanta sufletul, ma fascineaza, ma surprinde in cele mai fine vene ale trupului... o anume melodie detine locul intai...) Apoi te cuprinde o stare de blocaj, incepe din degetul mare al piciorului drept, apoi in calcai, genunchi, ajunge la oasele bazinului si mentine partea dreapta, ca apoi sa urce pe sira spinarii pana la ceafa si sa simti o stranie nevoie de apa... Si minune: la Otopeni e rosu si te poti relaxa cateva minute in coada de masini ce se intinde in fata... O, Doamne, fa-mi cadou de ziua mea un masaj de 24h!!!
Aaaaaaaaaa... da da da... Era sa uit!!! Mai sunt cateva zile pana la ziua mea!!! Uuuuu.... De aceea ziua asta de luni are o anume insemnatate... e ultima inaintea aniversarii a... nu mai stiu cat a trecut... Cunosc pe cineva care chiar acum o ora mi-a spus ca tot nu crede ca am atatia ani... cati? multi? putini? eu as zice suficienti si insuficienti... la mine nu se poate sti niciodata cu exactitate proportia... ideea e ca e de bine!!!
De unde vine pofta asta de a scrie? Nu stiu... Stiu doar ca inainte de a purcede la acel drum de care sunt foarte extaziata inca am baut o cafea nu foarte tare cu foarte mult zahar (CINE STIE CUNOASTE!!!) (ups, am mai zis asta o data, dar cand imbatranesti incepi sa uiti...)(important e ce uiti...) CEA MAI MARE PUTERE A OMULUI ESTE PUTEAREA UITARII... Inca ceva interesant... Nu retin decat ce e frumos din traire, "the rest is silence"... exista rest=clipa, prezentul palpabil, un azi rotund, slefuit cu mana proprie de artist sau calau, 100% pur, gata de a fi modelat de o tresarire, de-o mireasma, o adiere, un murmur, o unduire, o consistenta... Si de asta nu dorm eu noaptea...
O, daaa... undeva acolo cineva vegheaza si cineva este vegheat... vesnica, neidoielnica dualitate... daca n-ar fi una, n-ar exista cealalta... Oare de aici vine permanenta cautare a fiintelor? A "jumatatilor"? Tema de dezbatere demna de luat in seama... Daca noi nu ne gasim jumatatile, atunci cum putem exista? Raspuns: noi existam pentru ca undeva in spatiu exista jumatatea, dualul, opozitia, perechea... nu e nevoie sa o si gasim, putem trai si singuri!!!
VA IUBESC!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu