Nu chiar asa departe... si totusi il simt foarte in mine, foarte aproape de inima mea, in suflet! Ii simt imbratisarea, ii aud rasuflarea, ii simt inima batand repede, asa cum face de obicei, ii vad privirea plina de mangaiere, ii aud vocea calda acoperindu-mi trupul...
Sunt atatea amintiri care ne leaga, atatea intamplari care ma fac sa surad, sa zambesc si sa fredonez din Crowded House...
Ma trezesc cu el in gand sau cu el in brate, adorm cu el pe buze sau cu el in urechi. Este o frumoasa melodie, un fluture care adie iubire, o zana delicata ce isi roteste bagheta si sopteste minunate cuvinte de dor...Uite cat este ceasul si am zis ca nu vreau sa mai adorm la ore tarzii ale noptii, insa nu pot sa nu ma gandesc la el. Tocmai m-am surprins surazand, intinsa in patul care ii simte lipsa, cu gandul la o intamplare draguta; dar ce zic eu aici?? Sunt atatea frumoase la care ma pot gandi... imi vine una in minte si se leaga de alta si de alta si de alta... nici nu pot sa le separ, sunt toate acolo, intr-un loc bine definit... O, Doamne, ce de lucruri minunate mi se intampla de aproape trei luni incoace! Da, da, aproape, caci nu azi, ci maine se implinesc toate!
Si tot nu pot dormi... am incercat sa ma asez in pat si sa ma gandesc la o intamplare care sa imi fi ramas mai puternic in minte, dar tot vin si ma fac sa plang de fericire... aproape ca nu ma pot opri... abia astept sa revina la mine si stiu ca o va face cu bratele larg deschise, pentru ca ii este si lui dor... de acolo de unde s-a dus pentru scurta vreme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu