luni, 16 iulie 2007

Afacerea mea

Ma intreaba lumea ce mai fac, acum ca am scapat de ultima bariera, licenta. Uite, ce sa fac? Nimic, raspund eu lumii. Stau si astept sa mai treaca o vara in care sa ma uit in gol la timpul care trece cu mine. Si totusi am descoperit ceva uluitor:
AM O AFACERE!!! Oameni buni, eu nu stau degeaba!!! Afacerea mea e foarte puternica si merge foarte bine. Am investit si investesc zi de zi o doza enorma de energie si depun eforturi nebanuite pentru a o mentine
(eforturi pentru a merge si mai bine ca la inceput; asta nu inseamna ca e ceva peste puterile mele, nu ma oboseste deloc, din contra, imi confera necesarul pentru ziua urmatoare; astea nu sunt niste eforturi pe care le depun pentru ca altfel nu ar merge bine, ci asa vreau eu sa fac, asa vreau sa fie, este ceva neconditionat, fara limite, nu e nici un chin, nu ma simt deloc obosita...), dar profitul este cel mai important! Si am profit, din plin chiar!!!

Sunt foarte mandra de ceea ce am realizat de aproape doua luni incoace. De unde am atata energie? Nu stiu exact. Stiu doar ca iubesc cum n-am mai iubit niciodata inainte si ceea ce mi se ofera in schimb, profitul, este de mii de ori mai mare: DRAGOSTEA. Asta simt si asta este, nu am de ce sa ma ascund. Este extraordinar si vreau sa impart si cu tine, tu care citesti randurile mele.

In fiecare zi ma bucur de atentie si grija. Ma simt in siguranta si am un anume confort in a-mi desfasura activitatea zilnica. Stiu ca undeva acolo, la finele zilei, ma asteapta ceva minunat, un sarut fierbinte, umed, lacom... o imbratisare care ma lasa fara rasuflare, o privire care imi face ochii sa lacrimeze de fericire, caci, da! sunt FERICITA! Simt din ce in ce mai mult ca ceea ce dau eu neconditionat si fara limite se intoarce la mine din ce in ce mai puternic. Ma simt dorita, apreciata si iubita intr-un anume fel, unic. Fara precedent. E ca o minune in viata mea! Felul in care mi se raspunde la dorinta e mereu altul, imprevizibil, ma ameteste, ma face sa imi doresc si mai mult sa stau, sa mai intarzii putin plecarea, despartirea temporara... de peste zi... Pasiunea mea ma copleseste si pe mine uneori, dar nu pot si nu vreau sa o neg sau sa o suprim vreodata, pentru ca nu e nici o vina in ea... e asa dulce...

Impart cu tine toate astea si tu nici macar nu stii despre ce e vorba... imi cer scuze...

"Afacerea" mea se numeste ALEXANDRU!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu